Care sunt diferențele cheie dintre inginerie automată promptă (APE) și inginerie promptă tradițională

1. Automatizare vs. Efort manual:
- Automatic Prompt Engineering (APE): automatizează procesul de creare și optimizare promptă folosind modele de limbaj. Acesta generează, evaluează și rafinează solicitările fără intervenție manuală.
- Inginerie tradițională a promptului: se bazează pe efortul manual al experților umani pentru a proiecta, testa și repeta pe solicitări.

2. Scalabilitate:
- APE: poate genera și evalua rapid un număr mare de prompturi, făcându-l mai scalabil decât ingineria manuală a prompturilor.
- Inginerie promptă tradițională: limitată de timpul și efortul necesar pentru proiectarea și testarea promptă manuală.

3. Adaptabilitate:
- APE: poate adapta în mod dinamic solicitările bazate pe feedback și performanță, permițând îmbunătățirea continuă.
- Inginerie tradițională a promptului: solicitările sunt mai statice și necesită actualizări manuale pentru a se adapta la cerințele în schimbare sau la capabilitățile modelului.

4. Obiectivitatea vs. subiectivitatea:
- APE: utilizează valorile automate de punctare și evaluare pentru a selecta cele mai eficiente solicitări, reducând influența părtinirilor umane.
- Inginerie tradițională a promptului: se bazează mai mult pe judecata subiectivă și pe expertiza în domeniu a inginerilor prompti umani.

5. Resurse de calcul:
- APE: necesită resurse de calcul semnificative și acces la modele de limbaj puternice pentru a genera și evalua solicitări.
- Inginerie tradițională promptă: în general, mai puțin intensivă din punct de vedere al calculului, dar poate fi limitată de disponibilitatea experților umani.

6. Complexitatea solicitărilor:
- APE: poate gestiona generarea și optimizarea unor solicitări mai complexe, în mai mulți pași, care pot fi dificil de proiectat manual pentru oameni.
- Inginerie tradițională a promptului: solicitările sunt adesea mai simple și mai directe, deoarece sunt create de experți umani.

Pe scurt, ingineria promptă automată folosește capacitățile modelelor de limbaj pentru a automatiza și scala procesul de proiectare promptă, în timp ce ingineria promptă tradițională se bazează mai mult pe efortul manual și pe expertiza umană. Alegerea dintre cele două abordări depinde de cerințele specifice, resursele și complexitatea sarcinii în cauză.