Care sunt diferențele dintre instalarea certificatului Charles pe macOS și iOS folosind SIMCTL

Pe macOS, instalarea certificatului Charles implică în primul rând integrarea acestuia în brelocul sistemului și configurarea setărilor de încredere. În primul rând, utilizatorul deschide Charles Proxy, iar din meniul Help, selectează „SSL Proxying”> „Instalați certificatul de rădăcină Charles”. Această acțiune deschide aplicația de acces Keychain cu certificatul Charles evidențiat. Apoi, utilizatorul trebuie să localizeze certificatul în cadrul sistemului de tip System sau Conectare, faceți dublu clic pe acesta pentru a-și deschide detaliile și a seta setările sale de încredere la „Întotdeauna încredere” în secțiunea de încredere. Acest pas este esențial, deoarece modelul de încredere macOS necesită setări de încredere explicite pentru ca certificatele să fie acceptate fără avertismente. După ce a făcut aceste modificări, utilizatorul poate avea nevoie să repornească browserul sau chiar sistemul pentru a se asigura că încrederea este recunoscută în toate aplicațiile. Cu certificatul de încredere, utilizatorul permite SSL Proxying în Proxy Charles în meniul proxy, după care sistemul este configurat pentru interceptarea traficului HTTPS. Etape suplimentare, cum ar fi repornirea Charles Proxy și browserul, sunt recomandate pentru a finaliza configurarea. Depanarea poate implica verificarea setărilor de încredere sau reinstalarea certificatului dacă problemele persistă.

În schimb, instalarea certificatului Charles pe iOS, în special în cadrul simulatoarelor, implică un proces diferit care poate fi mai complex datorită politicilor de securitate mai stricte ale sistemului de operare mobilă. Utilizând SIMCTL, instrumentul de comandă Apple pentru gestionarea simulatoarelor, oferă o modalitate de automatizare a procesului. O metodă implică exportul certificatului rădăcină de la Charles și apoi adăugarea directă a acestuia la brelocul simulatorului folosind comanda `XCRUN SIMCTL KEYCHAIN ​​BOODED ADD-ROOT-CERT`. Această abordare permite gestionarea automată a încrederii și evită interacțiunile manuale în cadrul simulatorului. O alternativă manuală implică descărcarea certificatului de rădăcină Charles din adresa URL `https: // chls.pro/ssl` pe safariul simulatorului, apoi instalarea profilului prin setări> generale> gestionarea profilului sau a dispozitivului și, în final, permite încrederea completă în setările de încredere a certificatului.

Mai mult, documentația și comunitatea de experți sugerează mai multe considerente importante atunci când lucrați cu simulatoare iOS. Acestea includ asigurarea certificatului este importat și de încredere în mod corespunzător, tratarea unor probleme potențiale precum SSL Pinning care împiedică Charles să intercepteze traficul și reinstalarea certificatului dacă apar probleme de încredere. Pentru dispozitive fizice, procesul implică configurarea dispozitivului pentru a utiliza Charles ca proxy HTTP, navigând la adresa URL furnizată pentru a descărca certificatul și a avea încredere manuală prin Setări> General> Despre> Setări de încredere a certificatului. Procesul de pe dispozitive este similar, dar implică adesea pași suplimentari, cum ar fi configurarea configurațiilor proxy și încrederea în mod explicit a certificatului, ceea ce este necesar, deoarece IOS impune o validare strictă a certificatului SSL.

Diferențele principale dintre instalarea certificatului Charles pe macOS și iOS folosind SIMCTL sunt centrate în jurul:
- Metoda de instalare a certificatelor: MacOS se bazează pe importul manual în accesul la cheie și în configurația încrederii, în timp ce pe simulatoarele iOS, procesul poate fi automatizat prin SIMCTL sau manual prin safari și setări, acesta din urmă necesitând ajustări de încredere.
- Configurare de încredere: macOS necesită setări de încredere explicite în brelocul sistemului. Pe simulatoarele iOS, încrederea poate fi programată prin SIMCTL sau prin setările de încredere din profilul dispozitivului, iar pentru dispozitive fizice, setările de încredere sunt gestionate prin setările de gestionare a dispozitivului.
- Capabilități de automatizare: SIMCTL permite scripturile și automatizarea pentru simulatoarele iOS, permițând adăugarea și încrederea certificatelor fără interacțiuni manuale de GUI, ceea ce nu este posibil pe macOS, deoarece implică modificări manuale ale brelocului.
- Politici de securitate: Politicile de securitate ale iOS sunt mai stricte, în special în dispozitivele de producție, necesitând că certificatele de încredere în mod explicit pentru proxyingul HTTPS complet și interceptarea SSL pentru a funcționa corect. MacOS, deși securizează, oferă mai multă flexibilitate în certificatele de încredere prin intermediul gestionării sistemului de chei.

Obiectivul general în ambele medii este de a stabili un certificat rădăcină de încredere care să permită proxy -ului Charles să decripteze traficul HTTPS pentru depanare. Abordarea de pe macOS accentuează configurația de încredere manuală în cadrul accesului Keychain, în timp ce pe simulatoare iOS, accentul este pus pe utilizarea comenzilor SIMCTL sau a managementului de încredere bazat pe profil, cu considerente suplimentare pentru Policile de fixare a SSL și de securitate a dispozitivului.